Despre masajul prostatei si masajul anal

In urma unor comentarii online la o postare de pe internet despre sexualitate si orientare sexuala doresc sa fac si eu urmatoarele remarci:

Ce ma nedumereste pe mine totusi este frecventa cu care barbatii nerg la urolog insa in intimitate se feresc de masajul prostatei…

Alti oameni, femei si barbati dezvolta hemoroizi, cancere de colon, etc. Insa nu s-au gandit sa acorde timp, relaxare si atentie acestei parti atat de importante a corpului lor…

Sunt de parere ca respectul fata de sexualitate si alegerea orientarii sexuale este o forma de restabilire a naturaletii si firescului.

De asemenea, in Tantra, anusul, pe unde se si face masajul prostatei, este demumit “poarta iluminarii” 🙂

Chiar si unul din marii crestini mentioneaza intr-un mod paradoxal, admirativ si onest despre frumusetea, seninatatea si smerenia unui om  homosexual, in cartea: Iubirea care sminteste.

Si da, e important pentru Oamenii ce aleg trasaturi feminine sa le cultive intr-o forma echilibrata si la serviciu.

Din cate inteleg unii pleaca de la premisa ca inainte de inceperea vietii sexuale totul este in ordine, energiile sunt in stare buna.

Ori eu sunt de alta parere. In societati cu multe conditionari si limite (in care se incurajeaza dezumanizarea, manipularea, dezinformarea, sacrificarea, competitia acerba, dominarea) – polaritatea homosexuala si queer devin vitale pentru restabilirea sanatatii umanitatii…

Si tocmai abuzorii si dominatorii si dogmaticii dau impulsul cel mai puternic pentru asa ceva…

Astea sunt aspecte naturale si natura le regleaza daca noi nu reprimam si nu fortam ci respectam, intelegem, onoram dreptul la consimtamantul liber entuziast declarat, la propriile limite personale, la asertivitate, exprimare creativa si vocatie. Cam asa inteleg si observ eu.

 

Advertisements

Cum sa ai relatii bune

Pentru a interactiona cu corpul, emotiile si mintea altcuiva am nevoie de consimtamantul celuilalt, pentru ca aceste elemente nu imi apartin.

Consimtamantul sa fie liber exprimat, trebuie sa fie mai intai informat.

Eu sunt responsabil de a oferi toate informatiile necesare ca cealalta persoana sa poata lua o decizie in cunostinta de cauza.

Totodata consimtamantul odata exprimat, poate fi revocat si renegociat.

Pentru ca consimtamantul sa fie liber exprimat, este important ca persoana care acorda consimtamantul sa fie intr-o stare in care sa poata sa faca asta de buna voie, fara sa fie manipulata, amenintata, drogata.

O modalitate buna de a aprecia calitatea consimtamanului, este ca consimtamanul sa fie exprimat cu entuziasm. Totusi, Entuziasmul, nu trebuie confundat cu consimtamanul.

Privind entuziasmul, recomand acest articol.
https://markmanson.net/fuck-yes

Dar si:

https://everydayfeminism.com/2016/08/10-things-sex-positivity-is-not/

https://www.rewriting-the-rules.com/2014/10/10/consensual-relationships-revisited/

Multumesc

Despre sistemul medical

Sistemul se schimba cand oamenii devin mai constienti dpdv mental, emotional, fizic, energetic, verbal, comportamental. Iar asta e o munca atat individuala cat si colectiva.

Stiu ca poate fi o provocare sa primiti o alinare insa multi sunt cei ce sustin ca defapt constiinta superioara a fiintelor e eterna. Omniprezenta, inteligenta si iubitoare…

Ceea ce deplangeti nu mai exista decat in amintirea dumneavoastra si in datele pe care le aveti. Si e de inteles ca recuperarea e grea dupa o astfel de experienta.

Insa inteleg ca defapt ceea ce doriti e constientizare, atentie, umanitate, intelegere, iubire, compasiune, sanatate, creativitate, solidaritate. Iar astea se creeaza si se mentin zi de zi…

Asa sa ne ajute Dumnezeu pe fiecare si mai ales pe medici, profesori, politicieni, preoti, terapeuti, mediatori, etc.

Cum sa prevenim abuzurile

E foarte clar ca abuzurile mentale, emotionale, fizice sunt daunatoare. De aceea e nevoie sa fie constientizate si oprite.

Din cate imi amintesc Sunt studii care arata ca ingrijirea bolnavilor sau a persoanelor cu dizabilitati creste semnificativ sindromul de burnout pentru ingrijitori…

Tocmai fiindca suntem fiinte umane si ne pasa si resimtim si vedem provocarile prin care ei trec si dorim sa le fim alaturi. Iar asta presupune un mare consum mental, emotional si uneori fizic.

Constientizarea aceasta nu se doreste a fi o etichetare, din contra, ar putea aduce in prim plan necesitatea sporita a autodisciplinei, autocunoasterii si recunoasterii propriilor nevoi si provocari ale personalului ingrijitor.

Sa poti recunoaste din timp: “ma simt obosit”, “ma simt neputincios, frustrat, umilit, deranjat, jenat, furios” si sa recunoastem ca e esential ca acasa ingrijirea de sine e una din prioritati daca vrem sa functionam bine ca fiinte umane.

E esentiala constientizarea asta, cred, pentru educatori, medici, terapeuti, ingrijitori si practic pentru orice om in special daca lucreaza cu alti oameni.

Si pentru ca fiecare din noi ne aflam in rolul de a servi, postez periodic materiale de constientizare precum:

Mai este cred ceva de inteles:  Cred ca haosul si presiunea in care lucreaza doamnele ce au abuzat copii cu dizabilitati este foarte mare.

Lucrul cu copiii si cu persoane cu dizabilitati este poate cea mai mare provocare.

A lucra norma intreaga intr-un astfel de mediu este ca o ultra-bataie pentru psihicul uman.

De aceea consider ca ar fi nevoie de ture mai scurte, de sustinere din partea voluntarilor si de servicii de consiliere periodica pentru persoane ce lucreaza in centre de ingrijire, spitale, orfelinate. De dragul copiilor, al pacientilor si angajatilor.

Nu poti oferi dintr-un sac mental, emotional si energetic gol… Asa ca hai sa invatam sa ne iubim si sa ne ingrijim. Ca sa se vada si sa se reflecte asta si in atitudinile noastre fata de ceilalti.

Nu putem pernite acelor oameni adulti sa se degradeze in asemenea maniera si nici copiii sa fie tratati astfel…

Pai din inumanitatea interioara a trecutului si educatiei lor nici nu poti cere mai mult… Cu parere de rau o spun.

Cred ca asta e fata nepopulara dar atat de reala a moralismului exagerat, a competitivitatii, blamarii, etichetarii, a manipularii si dominarii si a corectitudinii exagerate in detrimentul respectului la opinie, la viata, acceptare, compasiune, comunicare nonviolenta, inteligenta emotionala si diversitate.

Cred ca e nevoie sa observam mai bine in ce fel societatea noastra a incurajat dezumanizarea si desconsiderarea vietii si ce se poate face acum…

Sa facem efortul de a intelege cauzele, greselile si lipsurile din abordarile comunitatii pentru a putea face schimbarile necesare.

Tocmai ca sa obtinem rezultate mai bune. Si ma bucura faptul ca in comentariile anterioare chiar s-au facut propuneri pentru alternative.

As completa cu sustinerea educatiei bazate pe recunoasterea granitelor personale, inteligenta emotionala, comunicare pasnica, abordari de tip win-win, ingrijirea de sine, gestionarea emotiilor, recunoasterea, acceptarea si valorificarea diversitatii, cultura consimtamantului entuziast, etc.

Adica exact lucrurile cele mai de baza pana la urma pentru o comunitate sanatoasa si civilizata.

A-i pedepsi pe abuzori si a transmite mesajul ca asa ceva e inacceptabil e esential.

Dar asta nu schimba neaparat cauza. Niciodata. Dar putem sa le oprim abuzurile si e necesar asta.

O schimbare mai reala provine totusi dintr-o intelegere mai profunda si o asumare la mai multe niveluri: educational, religios, mediatic, ca mediu de afaceri, etc.

Daca persoane educate faceau asta inseamna ca e o mare problema in sistemul educational.

Ceva atat de gresit, o lipsa atat de mare incat acele persoane nu au fost capabile sa ceara ajutor: Pentru ele insele!

Nu si-au dat seama ca ele sunt un pericol pentru ele insele si apoi pentru ceilalti din jur!

Le-a lipsit exact elementul esential pentru a avea grija de cineva. Deplorabila imagine a educatiei, religiei, politicii si a comunitatilor in care traim!

Sa nu blamam si sa nu etichetam. Sa oprim abuzul si sa incurajam oamenii sa ceara consiliere, ajutor si sa semnaleze eventuale abuzuri.

Pentru cei ce deja sunt formati ca asistenti sociali, ingrijitori, preoti, invatatori, etc. Am vazut din experienta proprie multe tendinte invatate de a intimida, manipula si domina. Dar si o lipsa de asumare.

Nu doresc sa etichetez ci tocmai doresc sa incurajez oamenii care au tendinte de a abuza, chiar ei fiind victime sau foste victime ale unor abuzuri sistematice, sa aibe curajul de a spune STOP, de a-si regasi demnitatea si de a cere ajutor.

De unul singur si sub diverse influente si presiuni din mediu e dificil a face fata.

Nu doar victimele ci si fostele victime au nevoie de ajutor. E in ordine, putem cere ajutor cu demnitate. Este de dorit asa ceva.

Si nu trebuie oprit sau ascuns demersul lor. In astfel de conditii oricare din noi poate fi atat victima cat si agresor. Dar e nevoie sa intelegem semnele din timp si sa solicitam ajutor. Si sa nu fim abuzati sau marginalizati ori pedepsiti ori criticati direct.

Ai o problema? Hai sa o adresam. Atat de simplu si demn… Si nu, nu suntem monstri. Suntem oameni. Mai ales cand avem curajul sa adresam lucrurile din timp.

Personal story:

In plus de asta e o greseala a considera ca doar copii cu dizabilitati sunt expusi abuzurilor.

Eu eram deja adulta si faceam terapie insa nu reuseam sa constientizez si sa adresez multe dintre abuzurile mentale, emotionale, verbale, religioase, subconstiente sau chiar fizice din diverse medii precum familie, job, parteneri de cuplu.

Abuzurile sunt de asemenea fel incat genereaza devalorizarea, insingurarea, confuzia, rusinea ce nu permit efectiv adtesarea lor.

Unde mai pui ca la terapeuti ma trezeam comunicandu-mi defectele si greselile mele si nicidecum abuzurile la care eram expusa.

Cumva imi intaream ideea ca totul era din vina mea si cumva meritam asa ceva. Asta m-a responsabilizat insa in timp mi-am dat seama ca nu fusesem incurajata, nu mi se creea de catre terapeuti mediul de a adresa abuzurile.

Mai mult, eram din nou abuzata chiar de terapeuti….e cumva un cerc vicios. Asta ca sa ma ” trezeasca la realitate”. Cred ca atunci nu constientizau riscul si sitiatia mea. Sunt si ei oameni.

Dar ma bucur ca totusi am facut progrese importante pentru mine si chiar si pentru ceilalti. Se vede in calitatea vietii.

Mai multe despre burn-out:

Deci practic asteptarile noastre despre ceilalti oameni si despre noi insine poate genera burn-outul. Cam asta spune si medicul din video din cate inteleg eu.

Si da, exista si prejudecata ca daca noi nu ne potrivim unui loc de munca de la un moment dat, “trebuie sa rabdam, sa ne sacrificam” ori asta duce in unele cazuri la autosabotare si/sau abuz.

Un alt efect al abuzului dupa care il si putem recunoaste cel putin partial, este lipsa creativitatii, a initiativei, a bucuriei, a capacitatii de a gasi alternative ( prin limitarea exprimarii, sabotarea financiara, etc).

Insa nici alimentatia ori stilul de viata nu sustin intotdeauna calitatile de mai sus…

De aceea personal sunt mai interesata de trendul social care din pacate a incurajat in mod direct si indirect aceste manifestari atat de abuzive. Consider ca prin constientizarea si corectarea lui se poate restabili ordinea.

 

Vreau sa ma simt mai bine. Ce pot face?

Incepand cu lucrurile de baza, alimentatie cu mai multe fructe si legume, hidratare, miscare, a fi in aer liber, program de odihna (dupa ora 20:30 sa ne linistim), materiale motivationale, stretching, inspiratie 4 timpi 4 retii 4 expiri ptr linistire, meditatie, comunicare constienta, management timp, management stres, parenting constient, folosirea potentialului interior, a talentului, etc.

De ce apreciez triadele romantice?

“De ce apreciez triadele romantice? Fiindca fiind amandoi amxiosi e nevoie de o a treia persoana sa cheme ospatarul”

Sunt cam exagerate unele exemple dar dincolo de asta cred ca fiecare dintre noi ne-am regasit la un moment dat in situatii in care un surplus de energie, de iubire, creativitate sau diplomatie ar fi fost binevenit. Tocmai de aceea aleg sa apreciez nu doar monogamia ci si nonmonogamia. Fiindca ne reseteaza, ne restarteaza, aduc mai multa claritate.
Dar e vorba de mai mult decat atat, e despre aprecierea diversitatii in viata de zi cu zi, a creativitatii. Spre exemplu in loc de a spune in continuu:”of pleaca angajatul” poti spune “apreciez perioada cat am lucrat impreuna dar stiu ca miscarea de resurse umane este un fenomen natural si chiar binevenit”, sau in loc de “acum ca tehnologia avanseaza nu vom mai avea locuri de munca, etc” putem gandi “e momentul sa exploram alte optiuni, poate sa ne folosim mai mult creativitatea, spiritul antreprenorial daca joburile de rutina sunt ocupate de aparatura, sa vedem ce nevoi exista in viata oamenilor si cum putem sa aducem valoare, etc.”
Asadar tipare exista si fiecare dintre noi putem fi acela care ofera si/sau primeste acel moment de EVRIKA. Ajutorul de la terapeut il poate primeste cine-l solicita insa recunoasterea propriilor tipare, a “propriei navete spatiale unice” o va face fiecare din noi cu integrarea necesara si cu interactiunea cu mediul.
Si daca poti recunoaste aceste tipare si poti sa le adresezi, sa faci umor din ele cred ca e un semn clar de inteligenta, asumare si progres real…ceea ce ar fi binevenit in cazul multora dintre noi.